Exista speranta pentru Dan Brown

Am gasit aici un citat din noua senzatie a lui Dan Brown care m-a facut sa rad cu lacrimi.

“‘Actually, Katherine, it’s not gibberish.’ His eyes brightened again with the thrill of discovery. ‘It’s … Latin.’“

Aproape ca-mi pare rau ca n-am luat cartea.  Imi suna a replici pentru Peter Sellers (si Toma Caragiu ar fi spus asta intr-un mare fel). Stiu ca, din pacate, subiectul e cat se poate de serios, ceea ce face tristetea de a fi privat de o asemenea lectura insuportabila, dar eu sper macar sa vad filmul. Atunci cand va aparea versiunea  cu Leslie Nielsen. In genul

Off with their heads!

Am intrat in a doua saptamana de febra si ceaiuri, inca iluzionat de aparenta de inalta tinuta morala pe care o dobandesti doar zacand in pat, cu ceafa pe o mie si una de perne. Pozitia regala la care am acces privilegiat in aceste zile vine insa cu responsabilitati pe masura. Chiar acum redactez sentinte pentru Oana Cuzino (cred ca asta e numele exact), o subversiva agitatoare matinala in favoarea injectarii creierului cu acid hialuronic si pentru corespondenta ei mistic-nocturna Dan Puric, un promotor al mintii mobilate minimalist, cu rogojini. Traducerile non-gandirii si lipsei de sens in vibratii atmosferice, desi imbraca in cele doua cazuri forme diferite, sunt doar simptome ale aceleiasi patologii, ce il condamna pe streptococul aflat in vizita sa experimenteze ridicolul amenintarilor sale. Nu are rost (si nici macar amuzant nu mi se mai pare) sa descriu grozaviile si idioteniile auzite de la cei doi asa ca, va rog: “Off with their heads!” (asta trebuie citita cu tonul Mirandei Richardson, in “Alice..”)

Merita Obama premiul Nobel pentru Pace?

justitiari contra utilitaristi

Discutam doua tipuri de argumentatie: unul justitiar si unul utilitarist.
Primul sustine ca activitatea lui Obama nu justifica acordarea premiului Nobel pentru Pace si ca numele presedintelui american nu avea ce cauta pe lista celor distinsi anterior. Sunt aduse aici exemple ilustre ca cele ale Maicii Tereza, Albert Schweitzer, Desmond Tutu, Nelson Mandela, Yasser Arafat. Intr-adevar, presedintele SUA nu are aura de martir a celor amintiti, nici idealismul ce i-a ridicat pe acestia deasupra conditiei umane, iar activitatea sa in functie e inca departe de a fi edificatoare (cu exceptia, incerta ca atatea altor dosare, a demersului initiat in cazul Iranului). Cu asta pare a fi de acord toata lumea.

Ce ne scapa aici?

Problemele globale ale omenirii. Pe scurt

Nevoia de cunoaştere a fiecărui individ uman ar putea fi, în teorie, măsurabilă. Ba chiar anticipată la un moment dat, în copilărie sau chiar la naştere, dacă s-ar dovedi că datele sunt în totalitate conţinute în zestrea genetică. Ca un fel de lungime de undă, ca o frecvenţă. Apoi ar putea fi făcută o hartă completă a tipurilor de explicaţii asupra lumii, fiecare cu frecvenţa ei. Asta ar fi uşor de făcut deoarece argumentele subtilizatorilor profesionişti ai curiozităţii umane sunt, la urma urmei, oricum calibrate pe un anume tip de target.

Ce citim dimineata

“Partidul Islamist Finlandez, condus de Abdullah Tami,  are in platforma program mai multe propuneri de legi pentru protejarea naturii si pentru impunerea unui mod de viata ecologist, mentiune ca tara sa nu devina o membra NATO, dar si impunerea Legii Sharia.” (link)

Convertirea religioasa are locul ei intre produsele de pe piata, iar pentru occidentalul secular pana la un punct cu issues de self-absorbtie si disfunctionalitati de relationare, un religion-shopping poate fi o achizitie ca oricare alta. Fiind vintage, nu si-o permite insa oricine (vezi final citat).

Mandria de a fi “haretist”

Da, exista. Pana astazi nu auzisem de ea, dar astazi a explodat in direct la TV. Manifestarea a avut loc in timpul unui discurs al unui look-alike, talk-alike Bondrea, un tataie luat dintr-o poza cu Bobu si Dascalescu, care latra cum ca ei au fost educati in spiritul legii si al dreptatii si chiar ca pana la moarte vor sluji legea si dreptatea. Reprezentantul universitatii-casierie a fost completat de exemple de cetateni care aplicau in campul muncii principiile haretiste (de la Spiru Haret, a inventat diploma cu doua fete), revoltati ca sunt atacati in mandria lor de haretisti.
Cunosc oameni care au trecut pe la USH, dar oricat incerc sa-mi amintesc, nu cred ca am auzit de la ei ceva care sa semene cat de cat a recunostinta. De fapt, despre trecutul lor studentesc se vorbeste in general in soapta, scos la lumina de catre vreun cunoscut cu care au avut vreodata ceva misterios de impartit.

Si totusi, daca unii dintre absolventi sunt competenti in domeniul in care si-au primit diploma, aici mandria de a fi “haretist” este dublu indreptatita. Inseamna, pur si simplu, ca si-au dobandit cunostintele prin initiativa proprie, din pura sete de cunoastere.

P.S. Ce poate fi mai jignitor pentru absolventii ok ai USH decat sleahta de lepre care ii reprezinta, de la profesorii-negustori la colegii de vaza? Poate doar faptul ca apararea lor vine de la Vanghelie, el insusi student la drept si finante.

Tara estica in cautare de noi provocari

Il cheama Mihai. Sau Stefan, sau Diana.
S-a nascut in Galati, sau Bistrita, sau Focsani.
Parintii lui au fost contabili, sau militieni sau gestionari. Sau presedinti de CAP, intrati in administratia locala. Sau neinregimentati politic, dar cunoscand, ca in idilicele comunitati de provincie, pe toata lumea.
A terminat liceul dupa revolutie prin grija profesorilor intelegatori, iar parintii s-au intrebat ingrijorati: ce ne facem cu micutul? Nu-l prea duce capul, dar e de-al nostru.”
Niste amici de familie l-au angajat ca marketing, stiind ca afacerea lor are nevoie de influenta parintilor in comunitate. Colegii lui, unul si unul, reprezentau copiii finantelor, politiei, partidului la putere, opozitiei cartitoare, si ceva puradei de ministere.

Adevarul despre revolutia din Iran. Studiu de caz

Nu stiu adevarul despre revolutia din Iran, dar am impresia ca toata tara il stie si e dornica sa mi-l bage pe gat.

Stiristii si analistii posturilor TV din Romania, ce par recrutati cu grija din randul babelor veninoase si fatarnice ce pun la cale cate o executie publica la usa bisericilor din sate, livreaza cu nemiluita adevaruri generale. Ingredientul nelipsit, adanc implantat in mintea celor saraci cu duhul, consta in insamantarea modelului de percepere a realitatii proprie unor variatii ale teoriilor conspiratiei.

Prevestiri din anul Boului

Faceam parte din gama discreta a acelor workaholici pierduti in vreun proiect cu autor colectiv, nestructurat si haotic, care se chinuiau sa se ia in serios in lipsa unei dispozitii oficiale in acest sens; indivizi care fac orele suplimentare fara sa li se ceara si de obicei fara sa li se observe vreodata si isi petrec majoritatea weekend-urilor tot la birou pentru a nu lasa lucrurile neterminate, pentru a gasi mereu noi modalitati de a fi in control, in final pentru a se consemna ca au facut tot ce le statea in putinta. In compensatie zeii corporatisti ii haruiesc cu un obiect al muncii atat de particular si de confuz, a carui utilitate si importanta lumeasca li se dezvaluie cu greu pana si acestor titani ai birocratiei.

Acesta ar fi pe scurt mecanismul prin care cineva investit peste noapte cu o responsabilitate ca aceea de a gasi strategii de eficientizare a consumului de carton presat se invaluie brusc intr-un nor misterios si sumbru, ca Ganymede ridicat in Olimp. Lupta impotriva degradarii iubirii de sine nu ia in acest caz forma dezvoltarii unor laturi complementare ale personalitatii sau cultivarii unui eu social sau erotic, deoarece toata lumea stie ca nu e bine sa alergi dupa doi iepuri. Asa ca titularul postului strange cat poate vrabia din mana si printr-o asceza si o practica necontenita a autosugestiei ajunge sa ii confere sarcinii sale o aura de intimitate creatoare, de nedeconspirat cu nici un pret.

In rarele momente cand pot fi observati in societate exista cateva semne dupa care pot fi recunoscuti imediat si fara gres acesti copii mai putin doriti ai capitalismului tarziu: bauturile scumpe si eventual monosilabice comandate de la bar – efect al raritatii iesirilor si al lipsei cronice de pofta si evitarea schimbului de priviri cu cei din jur, nedorind sa initieze vreo conversatie. Dupa un timp indelungat in care un asemenea subiect este in centrul preocuparilor tale zilnice, iti este greu sa te acordezi la alte registre pentru care “ceea ce faci tu”, continutul conditiei tale de homo faber nu poate reprezenta decat ceva trivial si insignifiant, capabil doar sa starneasca rasete cand te ridici sa cauti toaleta.

Despre efectul civilizator al televiziunii de stiri

Domeniul de posibilitate al vulgaritatii este spatiul circumscris in “aici si acum” al realitatii personale. Spatiu prin excelenta usor alterabil si promiscuu, expus nu doar la stimuli si continuturi empirice directe, cat la interventia mediatorilor ce livreaza realitati la kilogram. Redimensionate ca importanta prin iluzia simultaneitatii in direct si simularea privirii ubicue, toate au in comun textura si dimensiunea istorica autentica a unui ostropel regurgitat la ore fixe de tatulici.

Daca vreun medieval cu dintii stricati cauta luminile ratiunii si locuirea in sine prin izolarea gandirii directionate de datele simturilor, considerate impure, implinirea generatiilor ce i-au urmat duce o lupta mult mai pasionanta si mai barbateasca, caci are de a face cu un bombardament continuu de tatulici (exista si personaje cu adevarat sinistre in media, dar de ele mi-e deja prea frica pentru a le numi). Repertoriul de conceptii, trairi, mese de pranz si indispozitii matinale ale unui asemenea erou civilizator mediatic face parte din realitatea impartita pe intervale orare si grade de toxicitate a degustatorului de stiri (si alte tragedii umane). Un sir de intamplari fara cap si fara coada ce se desira haotic pe masura ce se intampla (sub pretextul unei deontologii necrofile a profesiei) balteste intr-un sos purulent de false argumente etice si terifiante invocari culpabilizatoare ce constituie substanta televiziunii de stiri.

Personajul fictiv al generatiei are o atitudine relaxata fata de hrana semipreparata, fata de rosiile fara gust de la Carrefour si una de intelegere fata de suvoiul de laturi informationale (explicate prin mecanisme de piata si rating). Comunitatea infiereaza sistematic fumatul si fumatorii care se incapataneaza sa strice media sperantei de viata a natiunii, judetului, rasei si cartierului. Traim ce e drept, in medie, mai mult decat medievalii, ceea ce ipotetic inseamna ca facem mai mult si mai multe. Dar sunt si copii nascuti orbi, surzi, idioti sau nevolnici care traiesc o suta de ani fara sa se sinchiseasca de frontierele cunoasterii umane.

P.S.  Conceptul de sanatate televizat e o vulgaritate spusa de o baba proasta.