Tarii, cat mai mult respect!

Oameni iesiti in strada cu pancarte pe care scrie “Noi vrem respect!”.  Nu respectarea unor drepturi punctuale, nu respectarea unor anumite intelegeri.  Au aflat de la televizor ce voiau ei de atata timp si nu stiau s-o spuna pana n-au venit oamenii lui Vantu sa le arate cine ii iubeste cu adevarat. Sa te lasi atat de usor confiscat de profesionistii manipularii (TV, advertising, politics), in cautarea urmatoarei senzatii de apartenenta, sa cauti sa te  imbaiezi  zilnic in cada cu zoaie a atentiei generale, sa vrei si sa obtii un instant bliss la fiecare 5 minute. Acum ori niciodata,  mult respect la toata lumea!

P. S. Mie, campania RTV,  texte pe fond negru afisate in timpul emisiei, (acces la gandurile personajului colectiv – boborul), mi-a sugerat mai degraba o hidden agenda a personajului nu chiar asa de colectiv – media.

Alegeri prezidentiale pasionale

Avem de ales intre cativa candidati. In primul rand avem un presedinte (in functie) care nu se poate abtine sa nu il altoiasca smechereste, ca in curtea scolii pe hilarul “decat al doilea om in stat”. Ii insotesc o falsa domnisoara de pension scoasa seara la plimbare de baietii cu bani si un mitocan care crede ca e destinat unor fapte marete si azvarle din putinele tigle de pe palat dupa fiecare meci. Unul fara inima, unul care isi doreste zadarnic cojones (desi i-ar mai trebui si altele), un trimis cu tornada prin lume si unul fara minte. Din pacate tabloul e incomplet, lipsesc cei care au aflat brusc ce cautasera toata viata. Respectul celor din poza.

Fritz Lang altfel

Ce se aude e Peter Lorre in “M” (Fritz Lang, 1931).

Ich kann nicht….

Originalul e aici.

Autosugestie matinala

Dimineata ca partea cea mai frumoasa a zilei. In my dreams.

Strict personal (clientului meu preferat)

Notite pe un carnetel in timp ce luam aminte la invataturile clientului meu preferat

Daca tu crezi ca ar trebui sa tratam nedreptatile din jur ca pe o incercare a divinitatii, ridica, te rog, un deget in sus. Daca tu crezi ca esti indreptatit sa te porti cum vrei cat timp lumea e in continuare condusa de organizatii secrete de care un anumit popor nu e deloc strain, ridica inca doua degete in sus. Daca tu crezi ca femeile de langa tine n-au alt sens in viata decat sa te ispiteasca si sa serveasca astfel drept turnesol pentru puritatea ta inchipuita sau a altora, ridica-ti toate degetele in sus. Daca tu crezi ca cei care lucreaza pentru tine pot fi tratati cum iti vine la indemana fiindca vreun Dumnezeu a lasat asa, ridica ambele maini in sus. Daca tu crezi ca fara sa-ti pocnesti copilul nu exista educatie, ridica un picior in sus. Daca tu crezi ca are cineva nevoie de tine ca sa-mi tot amintesti legile lui Moise si ca societatea e corupta fiindca homosexualii si femeile adultere nu mai sunt lapidati in centru, atunci mai ridica un picior in sus. Esti in aer. Pamantul se indeparteaza, desi n-ai fi crezut ca isi continua miscarea revolutionara si fara tine. Atmosfera se rarefiaza, in curand eu am ramas singur la masa, iar tu contempli un mic glob albastru. Esti in spatiu. Ai noroc, daca ai mai fi ramas un pic iti spargeam fata.

Picasso, fertilitatea duala

Mi s-a spus azi ca unele dintre desenele pe care le vazusem la Berlin nu mai sunt disponibile dupa o vizita nocturna a unor necunoscuti. Picasso si Matisse, in principal. Mi-a amintit de senzatia contradictorie avuta la plimbarea printre Picasso-uri (…) Intrasem avand in cap o interpretare usuratica a vietii-operei centrata pe imaginea incrucisarii trasaturilor feminine ale muzelor (urechea Olgai, ochii lui Marie-Therese) unei vieti duble (artist boem vs. pater familias de weekend) codate in cheia evolutiei volumelor in plan. Asta e, cartile bune nu raman asa bine conservate in memorie. De buna seama, asteptarile cuiva care vine cu interpretarea de acasa au fost prevazute

Dadabucfotorandomness as life

Detalii random (uneori un sfert din poza, alteori aproape toata, niciodata produsul artistic in toata splendoarea) din poze mai vechi avand ca subiect comun orasul/metropola/aglomerarea cvasiurbana artagoasa a Bucurestiului. Si da, poza din Vama e la locul ei aici.

http://www.brainmade.ro/album

De asta vara

De asta vara, de pe cand fularele pareau accesorii pentru nunti, iar Universitatea disparuse in spatele unui mesh, spre mirarea marelui erou national. 

 

last train from gun hill

Drafturi pentru bem-un-vin.ro

 

Layout Web:

Could this be a T-shirt?

P.S. Observatiunile si notele stii unde sa le trimiti.