Categorie: La nivelul ochilor

Nu mai vreau să aud de Roşia Montană

Discuţia interminabilă dintre partizanii şi opozanţii eventualei exploatări miniere de la Roşia Montană, a degenerat în luări de poziţie fanatice. Îndemnul la boicotarea TIFF-ului dacă organizatorii nu renunţă la parteneriatul cu RMGC, de exemplu.

În corul partizanilor, un PR stângaci, imagine corporatistă expirată, texte ce au făcut carieră în zorii revoluţiei industriale. De partea cealaltă a gardului, în prima linie, fanatici isterizaţi de semantica prăpăstioasă a apocalipsei industriale: lacuri de cianură în munţii noştri verzi. Imediat după ei, naţionalişti înduioşaţi de semnificaţia arheologică, „dacii şi romanii care îşi dorm somnul de veci acolo”, un fel de părinţi melancolici, cuminţi şi dezosaţi. Dar şi de munţii noştri care „aur poartă”. Lipsa de argumente sănătoase, recurgerea la mijloace meschine, anacronice sau de-a dreptul idioate, au aruncat în ridicol, în ultimii ani, ambele tabere. De la distanţă, apare ca imaginea unui grup de astrologi în luptă cu un grup de druizi pentru a rezolva o problemă de matematică. Unii caută adevărul propoziţiilor matematice în hărţi astrale, alţii aşteaptă răspuns privind încrezători în soare, spre zei nemuritori. Scandalul boicotării TIFF-ului e picătura care, în cazul meu, a umplut paharul (Până la urmă cu ce e mai brează, ca sponsor, o bancă ce îşi execută datornicii?). Nu mai vreau să aud de Roşia Montană. Şi în nici un caz, în contexte plăcute, în care se putea discuta despre filme, flori, fete sau băieţi, ca TIFF-UL. Reacţie la concursul de pe moldoblog.

Anunțuri

Cruciada Culturala de pe Hotnews

Cum de ieri dimineata pe Magheru se simtea un usor iz de praf de pusca, iar Militariul si Drumul Taberei pareau gata de Tavaleala, n-ar fi trebuit sa ma mire deloc ce avea sa Urmeze. Si totusi, n-am putut sa-mi reprim Emotiile cand am citit aseara pe Hotnews, chemarea la Razboi. Si nu orice fel de Razboi, ci o Cruciada a Culturii. – mai mult>

Cronica TV: Elogiu lichelelor

Cetăţeanul elector s-a trezit peste noapte, important. Înaintea alegerilor, cei de la care s-ar fi aşteptat cel mai puţin, cei ce îl furaseră, direct la FNI, Bancorex,etc. indirect prin privatizări şi scutiri de datorii, s-au unit pentru a-i dărui respectul cuvenit. Pe piaţa de bunuri de consum, marfa reprezentată de părerea lui într-ale politicii a devenit, pentru un timp, bunul cel mai de preţ. Şi tranzacţionată ca atare. Captiv în faţa televizorului, – mai mult>

Exista speranta pentru Dan Brown

Am gasit aici un citat din noua senzatie a lui Dan Brown care m-a facut sa rad cu lacrimi.

„‘Actually, Katherine, it’s not gibberish.’ His eyes brightened again with the thrill of discovery. ‘It’s … Latin.’

Aproape ca-mi pare rau ca n-am luat cartea.  Imi suna a replici pentru Peter Sellers (si Toma Caragiu ar fi spus asta intr-un mare fel). Stiu ca, din pacate, subiectul e cat se poate de serios, ceea ce face tristetea de a fi privat de o asemenea lectura insuportabila, dar eu sper macar sa vad filmul. Atunci cand va aparea versiunea  cu Leslie Nielsen. In genul – mai mult>

Off with their heads!

Am intrat in a doua saptamana de febra si ceaiuri, inca iluzionat de aparenta de inalta tinuta morala pe care o dobandesti doar zacand in pat, cu ceafa pe o mie si una de perne. Pozitia regala la care am acces privilegiat in aceste zile vine insa cu responsabilitati pe masura. Chiar acum redactez sentinte pentru Oana Cuzino (cred ca asta e numele exact), o subversiva agitatoare matinala in favoarea injectarii creierului cu acid hialuronic si pentru corespondenta ei mistic-nocturna Dan Puric, un promotor al mintii mobilate minimalist, cu rogojini. Traducerile non-gandirii si lipsei de sens in vibratii atmosferice, desi imbraca in cele doua cazuri forme diferite, sunt doar simptome ale aceleiasi patologii, ce il condamna pe streptococul aflat in vizita sa experimenteze ridicolul amenintarilor sale. Nu are rost (si nici macar amuzant nu mi se mai pare) sa descriu grozaviile si idioteniile auzite de la cei doi asa ca, va rog: „Off with their heads!” (asta trebuie citita cu tonul Mirandei Richardson, in „Alice..”)

Cresterea si ingrijirea fotbalistului de apartament

Toata lumea cunoaste reteta minune prin care un club se umple de bani. Reteta aducerii la club a marii sperante, a jucatorului care la 16-17 ani poate decide un joc, a celui care vine din urma. Se ia un fotbalist tanar (cu acordul parintilor), se “creste” 1-2 ani si, dupa momentul in care reuseste sa dea doua pase si sa inscrie doua goluri pe final, pe fruntea lui apare scris in cifre si litere pretul corect pentru export, in milioane de euro. Intre timp, patronul isi mediatizeaza intens trofeul, isi plimba investitia pe la nunti si botezuri televizate, are grija sa il doteze cu masini care sa starneasca invidia “dusmanilor”, si povesteste cui vrea sa-l asculte despre cum a suflat rivalilor pe noul Hagi, noul Mutu sau noul Messi, dupa simpatii si datorii la table. – mai mult>

Merita Obama premiul Nobel pentru Pace?

justitiari contra utilitaristi

Discutam doua tipuri de argumentatie: unul justitiar si unul utilitarist.
Primul sustine ca activitatea lui Obama nu justifica acordarea premiului Nobel pentru Pace si ca numele presedintelui american nu avea ce cauta pe lista celor distinsi anterior. Sunt aduse aici exemple ilustre ca cele ale Maicii Tereza, Albert Schweitzer, Desmond Tutu, Nelson Mandela, Yasser Arafat. Intr-adevar, presedintele SUA nu are aura de martir a celor amintiti, nici idealismul ce i-a ridicat pe acestia deasupra conditiei umane, iar activitatea sa in functie e inca departe de a fi edificatoare (cu exceptia, incerta ca atatea altor dosare, a demersului initiat in cazul Iranului). Cu asta pare a fi de acord toata lumea.

Ce ne scapa aici? – mai mult>