Categorie: Uncategorized

Mandria de a fi „haretist”

Da, exista. Pana astazi nu auzisem de ea, dar astazi a explodat in direct la TV. Manifestarea a avut loc in timpul unui discurs al unui look-alike, talk-alike Bondrea, un tataie luat dintr-o poza cu Bobu si Dascalescu, care latra cum ca ei au fost educati in spiritul legii si al dreptatii si chiar ca pana la moarte vor sluji legea si dreptatea. Reprezentantul universitatii-casierie a fost completat de exemple de cetateni care aplicau in campul muncii principiile haretiste (de la Spiru Haret, a inventat diploma cu doua fete), revoltati ca sunt atacati in mandria lor de haretisti.
Cunosc oameni care au trecut pe la USH, dar oricat incerc sa-mi amintesc, nu cred ca am auzit de la ei ceva care sa semene cat de cat a recunostinta. De fapt, despre trecutul lor studentesc se vorbeste in general in soapta, scos la lumina de catre vreun cunoscut cu care au avut vreodata ceva misterios de impartit.

Si totusi, daca unii dintre absolventi sunt competenti in domeniul in care si-au primit diploma, aici mandria de a fi „haretist” este dublu indreptatita. Inseamna, pur si simplu, ca si-au dobandit cunostintele prin initiativa proprie, din pura sete de cunoastere.

P.S. Ce poate fi mai jignitor pentru absolventii ok ai USH decat sleahta de lepre care ii reprezinta, de la profesorii-negustori la colegii de vaza? Poate doar faptul ca apararea lor vine de la Vanghelie, el insusi student la drept si finante.

Anunțuri

Tara estica in cautare de noi provocari

Il cheama Mihai. Sau Stefan, sau Diana.
S-a nascut in Galati, sau Bistrita, sau Focsani.
Parintii lui au fost contabili, sau militieni sau gestionari. Sau presedinti de CAP, intrati in administratia locala. Sau neinregimentati politic, dar cunoscand, ca in idilicele comunitati de provincie, pe toata lumea.
A terminat liceul dupa revolutie prin grija profesorilor intelegatori, iar parintii s-au intrebat ingrijorati: ce ne facem cu micutul? Nu-l prea duce capul, dar e de-al nostru.”
Niste amici de familie l-au angajat ca marketing, stiind ca afacerea lor are nevoie de influenta parintilor in comunitate. Colegii lui, unul si unul, reprezentau copiii finantelor, politiei, partidului la putere, opozitiei cartitoare, si ceva puradei de ministere. – mai mult>

Adevarul despre revolutia din Iran. Studiu de caz

Nu stiu adevarul despre revolutia din Iran, dar am impresia ca toata tara il stie si e dornica sa mi-l bage pe gat.


Stiristii si analistii posturilor TV din Romania, ce par recrutati cu grija din randul babelor veninoase si fatarnice ce pun la cale cate o executie publica la usa bisericilor din sate, livreaza cu nemiluita adevaruri generale. Ingredientul nelipsit, adanc implantat in mintea celor saraci cu duhul, consta in insamantarea modelului de percepere a realitatii proprie unor variatii ale teoriilor conspiratiei. – mai mult>

Calatorie la Balcic

Partea I

in care o aparitie de cosmar imi da fiori, iar un chelner bulgar face lumina intr-o problema delicata.

***

O smucitura zdravana imi revela, nu fara emotii, chipul celei care bolborosea in nestire. Victima a simetriei rezervarilor din autocar era o babatie schimonosita cu maxilarul atarnand dezarmant spre podea, lasand colturile gurii sa infatiseze una din cele mai dispretuitoare expresii pe care le-a provocat vreodata un grup de turisti. Profilul amorf sugera o compozitie la care trudise sute de ani, in felul in care se vorbeste de obicei in cazul formarii stalagmitelor. Socul aparitiei era insa desavarsit de sprancenele pictate strident cu un creion vinetiu si o claie de par ridicata ce l-ar fi facut pe Hansel sa o ia pe Gretel de mana si sa fuga zbierand ca apucatii prin padure.

In timp ce, cu o usoara jena, mi-am surprins muschii faciali incercand un tribut adus ingretoseniei pietrificate de vis-a-vis, auzul meu, fara indoiala pus in alerta, reusi sa descifreze ceva din litania apoasa: „unde-s, maica, astia? nu-i, maiculita, nimeni aicea”. Intr-adevar, traversam sate ce pareau parasite si de-abia dupa vreo ora de mers de la Ruse aparura primii mesageri ai prieteniei dintre popoare, doi batranei cu nasul rosu, semn neindoielnic al afinitatii dintre neamuri.

***

Pe drum depasisem, fara voiosie, in inmarmurirea generala, un numar de alte autocare, toate pline ochi de replici mai proaspete sau mai inerte ale fantomaticei mele companioane. Parea mai degraba un convoi pus la cale de un stat ce-si trimitea inteleptii in munti spre iertarea pacatelor decat o plecare in vacanta, iar slagarele zaharisite din autocar intareau impresia neplacuta de surghiun organizat. Ma intrebam aiurea daca nu au existat si deportari in Siberia cu muzica mai ritmata.

***

Primul localnic ce a avut ocazia sa ma auda trancanind o engleza semi-fonetica, cu accente de inima-albastra, a fost (si surprizele se termina aici!), un chelner. M-a inveselit brusc solicitudinea totala si entuziasmul cu care ma asculta apropiindu-si constant urechea dreapta de gura mea de parca asa m-ar fi inteles mai bine, iar in momentul in care i-am cerut indicatii cu privire la locatia hotelului, s-a detasat brusc si, fara ezitari, a ridicat o mana strigand in romana: „Sus!”. „Sus, sus!” repeta zambind cu gura pana la urechi privindu-ma fericit ca pe fratele revenit miraculos din bejenie. Am plecat, multumindu-i afectuos si intrebandu-ma daca o strangere in brate nu ar fi fost mai potrivita.

Nu mi-a luat insa prea mult timp sa realizez ca, orasul fiind construit in intregime pe dealuri, orice traseu as fi incercat sa identific cu ajutorul inimosului meu ajutor ar fi fost rezolvat in mod similar. In timp ce puneam , cu o nuanta de dezamagire, prietenia si disponibilitatea aratata pe seama a nenumarate experiente similare si a gratitudinii fata de o limba ce foloseste un cuvant monosilabic ca panaceu al orientarii turistice, am urcat intr-un taxi.

Partea a II-a

in care un cosmar se transforma intr-o langusta cu maioneza si nu invers.

„And now, what?”

Parte din pricina oboselii, parte din cauza cautarii infrigurate a unui plan, un sir de imagini si mesaje scurte, mobilizatoare, in dialect mentalez propriu, se desfasurau ca niste cadre a unui film in productie la lumina  stroboscopica a sinapselor. Ca atare, am decis concedierea in masa a regizorului, scenaristilor si intregii echipe de hollywoodieni neuronali pusa pe organizarea primei mele zile de vacanta si am intrat in cel mai nefericit birt pe care l-am gasit pe faleza. Corolar al intrarii intr-o carciuma la ora pranzului este abandonul dantesc, eu abandonam insa planuri pastrand o speranta: speram ca efectul alcoolului si al florilor de plastic va amuti definitiv entuziasmul creativ al cortegiului liliputan si, implicit, pofta mea ridicola de a ma implica in activitati turistice.

***

Nu ma inselasem. Decorul, sordid la prima vedere, avea acel efect tonic al kitsch-ului asumat, rezultat din straduinta si bune intentii. Un aranjament floral teapan (dintr-un plastic atat de rigid ca ar fi putut servi, cu mici imbunatatiri, drept cuier) imi fu proptit prieteneste in fata, in asa fel incat o frunza ascutita (cu care puteai taia lejer un dovlecel de mici dimensiuni) se oferea deschis presupuselor mele tentatii olfactive. M-am trezit, surprinzator, zambind cu un aer de recunostinta familiala pe care nu mi-l cunosteam. Simteam o caldura asemanatoare doar cu momentele in care, intins in pat, acceptam cu recunostinta mici cadouri ale pisicii Mau: o ata, un elastic, o bucata de sfoara; iar vaza cu flori de plastic, scrumiera si servetelele aduse in cursul ceremoniei de primire puteau fi foarte bine echivalente culturale pentru smirna, aur si tamaie.

Insufletit de aceeasi prietenie calda ce ar fi putut anima un conquistador la intalnirea cu primii bastinasi ai Noilor Indii, am decis sa ma adancesc in studiul meniului oferit, intr-un semn pios de atentie si apreciere cu care eram dator. Locul in care intrasem, in realitate un ultim adapost al alcoolicilor localnici (ceilalti ganditori tacuti aveau in fata mastica, vodca sau populara menta bulgareasca) imi aparea ca un ultim bastion al gingasiei si inocentei, izul acrisor de spirtoase fiind cu siguranta parfumul lasat in urma de trecerea unui unicorn amenintat de sagetile marketing-ului lateral.

Facusem o confuzie. Credeam ca intrasem intr-un birt cu sase mese, dar meniul anunta cu discretie aristocratica un restaurant nevazut garnisit cu delicatese de la malul marii. M-am uitat imprejur convins ca ma aflu intr-un basm cu sali de bal disimulate in colibe darapanate pentru ochii profani. Ceea ce vedeam amintea mai degraba un muzeu de tara intitulat pompos „Hermitage”. Am dibuit in spatele barului o batranica agitand o tigaie, dar in continuare legatura cu bautorii de menta era incerta. Convingerea mea pur apriorica asupra salturilor axiologice din domeniul alimentatiei publice m-a impins sa comand tare, fara nici cea mai mica urma de ironie, in bulgara: „Langusta ot maioneza, und Cabernet Sauvignon from Targovishte!”

***

De cand BBC-ul are astrolog oficial, iar televiziunile dezbat vise premonitorii si invita personaje cu bobi si ghioc, s-ar zice ca nimic nu m-ar mai putea surprinde. Tradari, intalniri la drum de seara, incasari intr-o zi de marti, toate sunt cuprinse in panza de paianjen a lumilor posibile intinsa de horoscopul matinal. Si totusi, glorie rasei umane, acesta nu a anticipat descoperirea structurii ADN-ului, existenta unei planete ascunse si in nici un caz, calitatile de netagaduit ale langustei si ale vinului, nestirbind astfel cu nimic meritele temerarilor slujitori ai progresului. Empiristii au avut intotdeauna locul lor binecuvantat sub soare, mi-am spus atunci multumit, imaginandu-mi o tabula rasa din carnea unei languste peste care se pusese, in cazul meu, maioneza.

***

Sunt momente in curgerea unei scriituri cand acea aglomerare semiotica mai mult sau mai putin dezagreabila inceteaza a mai conta ca jurnal, prizand primii fiori ai literaturii. Pierzandu-si sinceritatea si astfel, presupusa inocenta semantica, ea permite autorului si cititorului deopotriva imersiunea intr-un lichid amniotic mult mai rarefiat: acela din care se naste naratiunea creatoare, programatica, nascatoare de institutii, oranduiri, intemeietoare de comunitati si relationari specifice. Acest moment coincide in unele cazuri cu aparitia unui cadavru.

J`ai des oiseaux, tu as des oiseaux…

Din evz, link aici, aflam ca muzica influenteaza caracteristicile vinului afectand simturile bautorului sau, in cazuri izolate, degustatorului. Mai mult, avem si o literatura incipienta a retetelor atmosferice pe baza de vin si muzica: „atunci când asculţi Jimi Hendrix, poţi savura un pahar de Cabernet Sauvignon, în timp ce vinul Merlot ar trebui băut cu muzica lui Otis Redding pe fundal.” Usor de inteles ca busuioaca de bohotin nu ar mai fi fost remarcata fara Carmen Serban si nici murfatlarurile sau pietroasele de acum n-ar mai fi facut mandria meselor de plastic fara arta lui Salam sau tandretea lui Sorinel Pustiu. Acum inteleg si ce se intampla de fapt in spotul de la Cava d`Oro: cand militianul da pe folclor, domnilor din incinta li se pare brusc ca beau posirca si ca posirca au baut de cand s-au nascut. „J`ai des oiseaux, tu as des oiseaux…”

Istoria nescrisa a campaniilor romanesti in brainstorming-uri celebre

Episodul I: Outdoor PNT-CD / europarlamentare, Target: necunoscut

Sunt roman, meaning taran cu fetish

Fragmente din consfatuirea de taina dintre un creative director, sa-i spunem Mike, si un client service manager, sa-i zicem Misha, care par a se ocupa de multe din campaniile de pe piata, consemnate de „bestboy electric” Dorel.
„-Deci, astia ce partid erau?

-Taranesc.

-E vreunul negru?

-Nu, sunt romani verzi.

-Bine atunci, sa faca hora si sa rada.

-Prea complicat si n-au atatia figuranti. Ar fi aia vechi dar aia n-au dinti.

-Sa iasa la arat.

-Sunt baieti fini.

-Atunci baga Miorita cu niste oi, pe Horia, Closca si Crisan, cantec stramosesc, un hentai cu Marioara Murarescu pe cal alb, …

-Nu da bine, aia arata prea sado-maso.

-Atunci da-le niste fetish-uri de opinci, fa-i sa rada si pune-i sa semneze de avans si de nojite.”

Deindata ce Misha iesi, inchizand cu grija usa biroului, Mike isi inchise agenda in care o desenase toata ziua pe Vicky piarista si, cu selfconfidence-ul refacut de brainstorming, isi lua un moment de detasare apasand pe play:
<p